Apăsați ESC sau (x) pentru a închide

ANALIZĂ: Atacurile la adresa democrației se intensifică! Episodul ASPEN – Kasparov – Taibbi Imagine

Institutul ASPEN este o organizație globală nonprofit fondată în 1949 ce își aduce aportul la modelarea unei societăți libere, juste și echitabile. Are o istorie nobilă în domeniul progresului umanității și al identificării și valorificării potențialului uman. În cei aproape 100 de ani de activitate membrii acestei asocieri nu au făcut nimic altceva decât să caute soluții pentru a crea o lume mai bună, sub egida democrației.

În acest spirit, în data de 22.04.2021, Comisia pentru Combaterea Dezinformării a luat naștere. Obiectivele sale principale sunt analizarea surselor critice precum și a cauzelor dezinformării pentru a obține un set de activități pe termen scurt și lung eficiente în combaterea ei. Vorbim despre un think tank de cea mai înaltă calitate (demonstrată prin renumele membrilor săi) care trasează și promovează o relație activă și sănătoasă între guverne, industria privată dar și societatea civilă.

Recent, în urma episodului Kasparov pe care îl vom aborda imediat, o serie de atacuri la adresa Institutului și mai ales Comisiei au răsărit. Motivul? – neîncrederea în instituțiile cheie ale statului și în entitățile internaționale, asiduu accentuată de către acei emisari ai conspirațiilor, anarhiști prin excelență. Aceste persoane se hrănesc prin punerea sub semnul apocalipsei a oricărei inițiative recente de a menține sau îmbunătăți societatea occidentală calitativă cu care ne-am obișnuit. Cei care recurg la asemenea practici sunt, în esență, agenți ai interesului de război hibrid purtat în mediul online și, în definitiv, o mână de negustori ai fricii care împământenesc și mai mult starea generală de stres ce guvernează asupra populației. La urma urmei, acesta este scopul ultim al dezinformării – în ce manieră și cât de mult poate realitatea obiectivă fi distorsionată pentru a crea discordie socială și, în timp, o mare schismă între cetățeni.

De multe ori, după cum spuneam, cei care iau parte la propagarea războiului hibrid prin dezinformare nu sunt mereu conștienți de ceea ce fac. Garry Kasparov, un reputat șahist, disident rus și pentru scurt timp membru în mai sus menționata Comisie, a declarat că apartenența sa la o astfel de entitate nu poate fi de durată întrucât obiectivele sale sunt denaturate. Mai clar, nu vede legătura dintre combaterea dezinformării și promovarea diversificării angajării în industria privată ca direcție de acțiune, argumentând chiar că îi reamintește de practicile neortodoxe ale patriei sale mamă.

Este adevărat că unul dintre punctele cheie ale unei societăți comuniste este egalitatea socială între persoane, fie ele femei sau bărbați, albe sau negre ori parte a unor minorități. Considerentele ce stau la baza acestei direcții sunt preponderent cumulate în sfera economică. Inexistența diferențelor dintre cetățeni, deci ai unei societăți voit oarbe la toate aceste trăsături fizice, justifică o mai amplă forță de muncă și prin urmare un produs intern brut anual augmentat. Cu alte cuvinte, în această zonă s-a dus Kasparov atunci când a făcut acea tristă analogie între Institutul ASPEN și fosta URSS.

Lucrurile nu stau totuși așa. În ciuda unei aparente (mai curând superficiale) asemănări între cele două abordări, direcția rusă era fondată mai curând pe teoria tokenismului, în vreme ce inițiativa Comisiei pentru Combaterea Dezinformării din cadrul Institutului ASPEN se întemeiază pe acele valori sociale ale viitorului. Cea din urmă se prevalează de faptul că a avea angajați din diverse medii și culturi în același loc oferă de fapt o viziune mult mai amplă asupra situației reale, raportat la o știre care prezintă un risc major de dezinformare. Își propune, de fapt, să aducă acea veritabilă componentă umană a societății la masa analiștilor care, prin filtrul său eminamente subiectiv ar putea aduce cel mai valoros aport în procesul de delibare asupra veridicității știrii. Ca exemplu, o știre falsă diseminată în occident despre situația din Georgia poate fi cel mai ușor combătută nu neapărat de un specialist obiectiv de origini scandinave ci de un simplu cetățean ce a experimentat chiar el acele proteste și tensiuni.

Abordarea rusească, după cum spuneam, are puternice carențe tokeniste. În lumina doctrinei comuniste și din motivele înlănțuite anterior, nu putem argumenta că aceștia nu ar promova angajările diversificate. Totuși, realitatea este alta. Întorcându-ne la origini, nu poate fi vorba despre o inițiativă morală ori în scopul progresului social ci, mai curând, doar un amplu proiect de marketing pentru a menține minoritățile fericite. Angajând persoane din toate zonele geografice ale Rusiei (deci din toate culturile și din toate rasele) se asigură un nivel minimal de reprezentare pe toate palierele. Este o simplă cortină precară trasă peste ochii populației pentru a masca cruntul adevăr.

Ulterior angajării, atitudinea generală apropo de aceste persoane diverse este una ostilă și ostracizatoare. Nu li se permite integrarea în grup, sarcinile oferite lor simulează de multe ori utilitatea și nu sunt deloc încurajate să contribuie cu ceva substanțial activității angajatorului. Drept urmare, punând totul cap la cap, abordarea estică mai curând pare a fi o implementare fățarnică a angajării diversificate, prin contrast cu raționamentul logic al Institutului ASPEN. Cel din urmă, după cum spuneam, o face din dorința ingenuă de a combate eficient dezinformarea prin valorificarea aptitudinilor dobândite local de membrii guvernelor, industriei private dar și societății civile.

Chiar dacă, să spunem, Institutul ASPEN din SUA ar adopta o politică controversată, aceasta nu se răsfrânge asupra tuturor institutelor de pe mapamond. Într-adevăr, direcțiile sunt cele prezentate în primul paragraf, general acceptate ca fiind de bun augur. Punerea lor în practică însă variază. Da, politica americană precum și cultura ei sunt vădit diferite față de celelalte. Concret, raportat la România, înafara principiilor democratice nu putem identifica multe noduri de identitate culturală între cele două state și istoria lor. Prin urmare, dacă membrii ASPEN din SUA conchid asupra unei abordări mai puțin populare în rândul cetățenilor, nu înseamnă automat că Institutul ASPEN din România o va implementa imediat după modelul lor. Un raționament logic și corect în acest sens este următorul – toate institutele ASPEN din lume există sub umbrela celui din SUA dar institutul din SUA nu există în toate celelalte.

Unul dintre marii promotori ai fricii și anxietății sociale amintiți printre primele paragrafe este jurnalistul Matt Taibbi. Născut în New Jersey, parcursul vieții sale a fost unul zbuciumat și complex. Prin întreaga sa activitate publicistică el s-a poziționat ca un campion al autenticității și un garant al corectitudinii. De asemenea, mulți au ajuns să îl privească ca pe un promotor neîmpovorat al adevărului. În continuare vom prezenta argumente care combat această imagine fragilă și preponderent falsă a sa. El se numără, în fapt, printre aceia care în linii mari critică și atentează la stabilitatea sistemului occidental, în timp ce se zbate pentru a apăra imaginea Rusiei. În calitatea sa de ambasador al haosului și speculațiilor, embleme ce pot fi cu ușurință subsumate într-un singur cuvânt – conspiraționism –, voluntar și în deplină cunoștință de cauză, generează panică generală și amplifică discordia în rândul populației.

Matt Taibbi este unul dintre cei care forțează până la limita sa naturală adevărul. În sprijinul acestor afirmații, el impresionează prin apartenența la acel grup exclusivist de persoane care consideră că influențele rusești în campania electorală prezidențială din 2016 sunt pură ficțiune. Mai mult decât atât, el a fost un fervent promotor al ideii conform căreia șansele ca Rusia să invadeze Ucraina sunt extrem de mici. Au fost, probabil, dar numai până în punctul în care chiar au atacat. „Marele” jurnalist și-a cerut ulterior scuze dar nu putem să nu ne punem întrebarea – unde sălășluiesc afinitățile și interesele acestei pregnante figuri pe social media? Un observator imparțial poate cu ușurință remarca intensitatea cu care, simultan, atacă occidentul și apără Rusia. Ni se pare cel puțin suspect.

Debutul carierei sale a avut loc în Rusia. Se spune că primii ani din experiența formală a unei persoane pot fi printre cei mai influenți întrucât emulează, de fapt, primii pași ai unui bebeluș într-o nouă etapă a vieții ei. Practic, el a trecut prin acest proces sub semnul influențelor despotice comuniste rusești, locuind în Leningrad (astăzi Saint Petersburg), apoi în Uzbekistan pentru ca în 1996 să se mute în Mongolia. Dacă prezența sa în anii de formare în acea zonă de influență a avut sau nu o consecință marcantă asupra poziției sale vădit controversate și anti-occidentale, nu știm. Un lucru este cert, întotdeauna când o persoană îmbracă mantia conspiraționismului și prin ea sădește sămânța discordiei în spațiul online, oricât de acreditată ar fi ea, cel mai bine și mai prudent este să îi punem sub lupă trecutul, cu precădere acea perioadă incipientă de formare în carieră când individul, după cum spuneam, „învață să meargă”.

Printre cărțile sale regăsim o „operă” vast criticată pentru limbajul misogin și adeseori feroce la adresa femeilor[1]. Vorbim despre pasaje explicite în care Matt Taibbi împreună cu coautorul său Mark Ames au hărțuit sexual colege de birou, unele dintre victime având doar cincisprezece ani. Am dorit să accentuăm acest episod al istoriei sale deoarece ne dorim să fim cât se poate de clari în ceea ce îl privește pe acest om. Ipocrizia este și ea la ea acasă, dat fiind faptul că ulterior a încercat să „bage sub preș” toate aceste scăpări publice de pe vremea când, mai ales în estul Europei, femeile treceau adeseori prin așa ceva.

Spunem ipocrit deoarece astăzi o temă recurentă în activitatea sa critică asupra accidentului este exact cea a palmării diverselor evenimente cu potențial compromițător pentru actuala orânduire occidentală. Este antisistem pentru presupusa sa lipsă de onsetitate dar și el practică aceleași mijloace moral compromise pentru a își păstra imaginea curată. Unul dintre momentele sale de cea mai joasă speță (dintre multe altele) a fost atunci când povestea despre șantajarea angajatelor sale – dacă vrei să mai lucrezi aici, arată-mi asta și asta.

Nu știm în ce măsură un asemenea membru presupus „ilustru” al societății ar mai trebui luat în seamă. Se face deci acuzat și dovedit (plecând de la propriile sale declarații) de următoarele – misogin, agresor sexual și ipocrit. Nu acestea sunt valorile pe care un vârf de lance al jurnalismului și activității publicistice ar trebuie să le posede, cu atât mai mult să le răspândească într-o manieră umoristică. În ceea ce privește argumentul cu „oamenii se schimbă” – suntem de acord că au trecut mulți ani de atunci. Cu toate acestea, cât de încrezători putem fi că o astfel de personalitate s-a întors la o sută optzeci de grade? În cel mai bun caz, credem că a devenit mai înțelept și nu mai este la fel de public cu astfel de comportamente.

Sub auspiciile adagiului „scurt și la obiect” ne vom opri aici. Vrem totuși să subliniem cu rigurozitate următorul aspect – atât Garry Kasparov cât și Matt Taibbi se înșeală în ceea ce privește intenția reală a Comisiei pentru Combaterea Dezinformării din cadrul Institutului ASPEN. Lucrurile de care se face acuzată această Comisie nu sunt altceva decât simple presupuneri, plăsmuiri ale imaginației lor, ale căror unic temei al credibilității labile este coroborarea cu alte teorii cel puțin suspecte evidențiate în alte circumstanțe. Prin urmare, vă încurajăm (ca de obicei) să studiați pe cont propriu știrea ce se înfățișează în fața dumneavoastră și să nu credeți tot ceea ce vedeți sau auziți din prima, cu atât mai mult dacă vine din partea unui străin de pe internet.

[1] Twenty years ago, in Moscow, Matt Taibbi was a misogynist asshole—and possibly worse – Chicago Reader

Comentarii (1)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *