România se confruntă în prezent cu dificultăți majore din punct de vedere economic. Deficitul ei bugetar a ajuns la 3.24%[1] la sfărșitul lunii Aprilie și, conform Analizei Strategice și de Macroeconomie publicat în raportul UniCredit, se vehiculează că acesta va ajunge la 6,3% din PIB până la sfârșitul anului[2]. Mai mult decât atât, problemele persistă și în ceea ce privește contul curent. La rândul ei, consecință a politicilor economice implementate de Guvernul din 2015, producția internă nu face față la cererea poporului, drept pentru care majorarea importurilor și-au făcut simțită prezența. Din comuniunea celor două ajungem la adevărata actuală mare problemă a României din punct de vedere fiscal – datoria noastră externă este într-o continuă creștere întrucât, pentru a combate cele două deficite, necesitatea împrumuturilor externă crește invers proporțional cu cele două rădăcini ale problemei.
Traiectoria României, în baza actualului cod fiscal reformat precum și a politicilor economice eminamente consumatoriste este una greșită. După cum putem lesne observa, lipsa de sustenabilitate a acestui model este cauzată preponderent de inabilitatea industriei interne de a satisface cererea cetățenilor. Vidul de bunuri implică importurile, importurile au un preț iar acel preț menține actuala stare pregnantă de imprumut, cauză a datoriei externe în creștere.
Nu pretindem a fi experți în acest domeniu, sursele informației de mai sus fiind just prezentate în notele de subsol. Motivul pentru care am ales să abordăm această temă este, ca de obicei, meschinătatea politicianului român. În baza studiilor, România pare-se că își asumase o ascensiune economică constantă și sănătoasă după marea criză din 2008. Ea a fost însă prematur tranșată deoarece Guvernul de la acel moment, aflat în expectativa alegerilor electorale din 2016, a înțeles să își atragă simpatizanți prin oferirea de scutiri și facilități fiscale. Sigur că lucrurile în România au început să arate mai bine din moment ce au fost aruncați mai mulți bani în piață și a fost încurajat masiv antreprenoriatul.
Cu toate acestea, este foarte important să diferențiem între o prosperitate temeinică și una toxică. Abordarea codului fiscal actual este una prin excelență toxică. În timp va face mult mai mult rău decât bine. Clasa politică profită cu nerușinare de faptul că majoritatea cetățenilor români nu posedă cunoștințe de specialitate de această natură. Avem convingerea că acei guvernanți au luat aceste decizii strategice profund deficitare în cunoștință de cauză, sacrificând sustenabilitatea României pentru interesele lor personale (politice și pecuniare).
Din nefericire, liderilor politici români le lipsește cu desăvârșire o viziune strategică pe termen mediu și lung. Unul dintre cele două mari principii machiavelice ne spune că atâta timp cât imaginea publică rămâne intactă, nu prezintă importanță moralitatea măsurilor luate pentru a o menține așa. În traducere liberă, demnitarii de acum un deceniu au îmbrăcat haina populismului, simulând mari beneficii pentru oameni pe când, în fapt, ne-au făcut un rău invizibil. Drept dovadă, în prezent taxele și impozitele sunt majorate ca o contrapondere a deficitului, revenind la vechiul status quo. Nu îi mai interesează, desigur, pe acei decidenți din 2015.
Conchidem prin a vă prezenta următoarea întrebare – câți dintre politicienii actuali au curajul să abordeze cu sinceritate o asemenea temă sensibilă și importantă în perioada campaniei electorale și nu după când faptul va fi deja consumat și irelevantă poziția lor apropo de această instabilitate actuală în creștere.
[1] Deficitul bugetar a urcat la 3,24% din PIB, după primele patru luni din acest an | AGERPRES • Actualizează lumea.
[2] https://www.unicredit.ro/content/dam/cee2020-pws-ro/DocumentePDF/DocumenteInstitutional/UniCredit-Weekly-03-06-2024.pdf
Lasă un răspuns