Despre pulsul coruptibilității și penibilului sub egida antidemocrației în contextul alegerilor

Vechile jocuri politice au puls și anul acesta. În expectativa alegerilor din 9 iunie am prezentat mai curând riscurile unei atitudini vătămătoare la adresa democrației deja fragile, nu doar în România. Am vorbit despre riscuri pe plan teoretic, despre exemple din trecut ce ne-au lăsat un gust amar dar și situații concrete actuale ce au avut loc în campania electorală.

A venit deci timpul să ne legăm de penibilul din ziua alegerilor, penibil care refuză să ne abandoneze ori să fie înlăturat de atâta amar de timp. Se spune că realitatea bate filmul dar jocurile politice depășesc orice metodă de cuantificare a rațiunii și moralității lor, în cel mai fericit caz precare. Vorbim despre superficialitate ori abuzuri din partea celor care doar datorită democrației au obținut dreptul de a candida însă fără rușine aceste „figuri ilustre” atentează la integritatea ei în scopul știrbirii autenticității sale.

Una dintre cele mai des întâlnite și comice situații pe care am sesizat-o este una ce cu ușurință ar atrage atenția marelui Sherlock Holmes. Este vorba despre dispariția voturilor de pe procesul verbal final. Mulți alegători susțin că au votat cu un partid (ce-i drept, mai mic) iar la numărătoarea finală reiese că în acea localitate nu există vreun vot în sprijinul acelei formațiuni politice. Este un veritabil fenomen de natură paranormală ce trebuie tratat cu seriozitate.

Un caz deosebit de grav pe care ne dorim să îl tratăm într-o manieră mai serioasă, raportat la cel ilustrat anterior ne este dat de refuzul categoric al personalului unei secții din diasporă de a îi permite unui tânăr cu dizabilități să intre în secție. Acesta ar fi dorit să facă apel la forțele de coerciție din localitatea respectivă dar la îndemnul părinților, a renunțat. Se remarcă experiența părintească, a celor care s-au luptat cu acești reprezentanți ai mediocrității și ai coruptibilității de mai mult timp decât acel tânăr.

Nu ne permite din nefericire timpul pentru a diseca acest episod cu atenția și rigoarea pe care le merită. Făcând abstracție de faptul că acel tânăr a depus efortul de a se deplasa la secție într-un spirit eminamente civic și just, a limita absolut însuși dreptul fundamental al democrației (votul) este o abatere gravă și grosolană de la aceasta. În condițiile în care el, în calitate de cetățean român aflat în străinătate, îndeplinește toate condițiile legale pentru a își exprima voluntar, liber și neconstrâns de nimeni opinia politică, nicio cauză umană nu ar trebui vreodată să reprezinte un impediment – nu într-o veritabilă democrație, cel puțin.

Există și alte asemenea spețe. Am hotărât să o prezentăm pe cea de mai sus întrucât implică atât diaspora cât și atitudinea exemplară a unui tânăr doritor să contribuie la viitorul luminos al României. O altă punere în scenă a „integrității și verticalității” policianului român are loc la acele secții de votare unde viceprimarul și uneori chiar primarul așteaptă la intrarea în secție pentru a își intimida electoratul. Știm cu toții că un lider puternic este cel mai dezirabil iar această este, discutabil, o formă de impunere. Este ea însă democratică? – în niciun caz, dar rămâne o formă de aplicare a puterii. Dintr-un exces de claritate, menționăm faptul că a doua jumătate a acestui paragraf a fost scrisă în spiritul satirei.

În ansamblu, fiind necesară și introducerea statisticilor oficiale prezentate de către purtătorul de cuvând al Ministerului Afacerilor Interne – Monica Dajbog –, au fost aplicate 87 de sancțiuni contravenționale, 42 de amenzi și 45 de avertismente. Numărul total de sesizări de fraudă electorală înregistrate a fost de 312, dintre care 114 neconfirmate. Opinăm ferm că acestea sunt numere conservatoare, sub egida sintagmei hoțul neprins este negustor cinstit.

Pe cât de multe poate produce imaginația, tot atâtea vor fi întâlnite și în practică. Buletine de vot ștampilate în prealabil, autocare cu persoane internate pe motiv de instabilitate psihică aduse să voteze și transportate imediat înapoi, cerneala lichida care se transferă pe partea cealaltă părând că votul a fost aplicat candidatului de pe ea, președinți de secție care nu se prezintă ori dacă apar sunt intoxicați și așa mai departe. Toate sunt tragice perpetuări ale unui comportament toxic, consecință a nerespectării democrației românești.

În ciuda faptului că publicăm activ articole pe teme nedemocratice, unele întrebări continuă să ne macine. Probabil cea mai mare este aceasta – prin cât de mult rău mai trebuie să treacă neamul românesc ca să înțeleagă odată și pentru totdeauna că securitatea viitorului nostru nu ne aparține decât nouă, votanților? Noi determinăm calitatea vieții pe care o vom avea și tot noi avem puterea să sacrificăm un viitor frumos și prosper în schimbul unui fals beneficiu momentan.