Despre reintroducerea cultului personalității în practica partidelor

Analizăm critic și cu îngrijorare o problemă actuală: cartelizarea clasei politice românești. În ultimii ani, din dorința de a menține status quo-ul în fața unui val puternic de anticorupție popularizat de cetățeni, partidele mari au adoptat o structură defensivă ermetică. Această abordare este alimentată de carențe precum secretozitate, nesiguranță, incompetență corupție dar și de paranoia, după modelul detectorului de minciuni din cadrul partidului AUR. Clasa politică română se aseamănă unui animal încolțit, reticent la schimbare, recurgând la metode periculoase pentru a supraviețui.

Se observă tot mai clar o pivotare a partidelor către imaginea liderilor lor, în detrimentul politicilor propuse și calității serviciilor oferite. Fenomenul cultului personalității devine evident prin promovarea excesivă a liderilor partidelor PSD, PNL și AUR: Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă și George Simion. Partidele se concentrează pe personalitatea și carisma liderului, neglijând programele și politicile lor.

Este esențial să ne amintim că un partid nu este definit de un singur om, oricât de capabil ar fi acesta. Metodele de manipulare utilizate de partide aduc un prejudiciu grav democrației, promovând membri nemerituoși în funcții de putere datorită asocierii lor cu imaginea „curată” a liderului. Astfel, pluralismul din cadrul partidelor se diluează, puține nume noi fiind prezentate publicului, ele rămânând în culisele organizației politice..

Această centralizare a imaginii publice a partidului duce la imposibilitatea de a critica liderul fără a ataca întreg partidul. Aceasta reprezintă o încălcare gravă a democrației, afectând critica constructivă și discuțiile libere. Afirmația regelui Louis al XIV-lea al Franței, „L’État c’est moi” (Statul sunt eu), devine „partidul sunt eu” în contextul actual.

Un lider unic perceput ca infailibil va acapara întreaga putere, centralizând-o. Acest scenariu duce la reducerea disidenței interne și la o retorică de tipul „ori cu noi, ori împotriva noastră”. Înlocuirea liderului devine o idee din ce în ce mai improbabilă, limitată la apropiați sau membri de familie ai liderului, în apropierea momentului transferului de putere. Astfel, talentele tinere și ideile inovatoare sunt neglijate, afectând diversitatea de opinii și potențialul inovator al partidului.

Veridicitatea informațiilor distribuite publicului este, de asemenea, compromisă, acestea fiind insidioase și menite să mențină sau să amplifice imaginea liderului unic. Un astfel de scenariu nu are loc într-o societate democratică. Prin această analiză, am prezentat riscurile reale ale propagării acestei ideologii de partid, care erodează încrederea publicului în structurile democratice și mecanismele de control și echilibru, destabilizând fundamentele democrației românești.