Momentul prometeic al candidatului independent. Sfârșitul unei alte ere întunecate

Defetismul a devenit o componentă permanent prezentă în viețile noastre. Ne îndoim de tot ce ni se spune și nu avem certitudinea că lucrurile promise vor fi și implementate în condițiile prezentate/agreate de părți. În aceeași ordine de idei, în eventualitatea concretizării acestor promisiuni politice, remarcăm cu tristețe faptul că normării lor adeseori populiste îi lipsește cu desăvârșire viziunea strategică și sustenabilitatea. Democrația nu se limitează la alegerile electorale ci se extinde pe întreaga durată a mandatelor. Guvernul este format din guvernanți aleși de către guvernați, puterea fiindu-le deci încredințată de încrederea poporului.

Reprezentanții partidelor mari ce s-au tot interschimbat în scaunul puterii românești au ales de mult prea multe ori calea cea scurtă către succesul lor personal. În orice democrație acest tip de comportament instigă doar la revolte și sentimente de repulsie față de clasa ei politică, ideologic și comportamental identic de la un nume lipsit de relevanță la altul. Defetismul despre care vă spuneam se naște tocmai din acest considerent – figurile ce ne sunt prezentate drept apți lideri politici care își vor aduce o contribuție substanțială societății noastre de prea puține ori o fac ori sunt, cel puțin, în stare. Și atunci, dacă lucrurile stau așa, ce ne mai oferă la ora actuală confortul că viitorul va fi unul mai bun?

Obiectiv, într-o menținere încăpățânată sau frauduloasă a status quo-ului, probabil nimic. Avem un deficit bugetar galopant ce a speriat însuși Bruxelles-ul. Suntem ași la a ne împrumuta din surse externe dar suntem pe ultimul loc la atracția de fonduri europene nerambursabile. Exodul tinerilor este unul dintre cele mai mari din întreaga Europă iar natalitatea este în cădere liberă. Acestea sunt, credem noi, probleme reale ce se manifestă pregnant chiar în fața noastră dar absolut niciun om politic aflat la cârma viitorului României nu le adresează. Credem, cu toată sinceritatea, că acesta este unul dintre marii indicatori ai lemnului strâmb din care aceștia sunt făcuți. Criteriul principal pentru care ei sunt propuși drept candidați este demagogia iar nu meritocrația și motivul pentru care sunt de cele mai multe ori aleși este lipsa de opțiuni reale. Răul cel mai mic primează de prea mult timp ca rațiune de vot. Apropo de scepticism, la urma urmei, nu poate fi vorba despre altceva întrucât în urma unei analize abstracte, profesionale și academice concluzionăm cu ușurință că nimic nu îi recomandă. Și atunci, de ce să îi credem?

Remarcăm cu tristețe că drumul cel mai ușor către notorietate este abilitatea de a vorbi cât mai tare, indiferent de mesajul transmis. Există, însă, o cale mult mai grea dar infinit mai definitorie pentru caracterul unui om valoros. Ne referim desigur la acei aspiranți politici care au ajuns pe culmile succesului profesional prin efort, sacrificii și o infinită predilecție academică. Acești indivizi aduc un aport substanțial progresului cu precădere prin faptul că sunt vizionari. Se vor lega de politicile cele mai sănătoase pentru a obține rezultate majore pe termen mediu și lung, nu de cele de moment ce ne ucid economia și societatea, lent dar sigur.

Acestea fiind spuse, la ora actuală, imaginea candidatului independent răsare ca un far al calității printre vechile formațiuni ce tratează democrația românească cu un disperț ieșit din comun. Într-un recent sondaj INSCOP[1], 54,4% dintre români înclină spre un astfel de lider. Concluzia la care ajungem este una simplă – democrația nu poate supraviețui decât într-un ecosistem variat în care există și opțiuni autonome care judecă pentru sine și au interesul superior al României la inimă. În caz contrar, dovada clară fiind istoria recentă, a alege între două personaje nepotrivite pentru rolul pe care și-l asumă va aduce de la sine un rău invizibil, insesizabil până când devine prea târziu. Așteptând acel moment, este posibil ca situația să devină mult prea dificil de remediat, drept pentru care vom fi nevoiți să ne acceptăm noua soartă cel mai probabil nedemocratică fără a ca cei responsabili de toate acestea să mai poată fi trași eficient la răspundere.

[1] Sondaj INSCOP – Profil președinte. Independent vs. reprezentantul unui partid politic | Majoritatea românilor (54.4%) susțin un președinte independent de partidele politice, în timp ce 38.7% cred că viitorul președinte ar trebui să fie reprezentantul unui partid politic. (informat.ro)