Glasul georgian de prea mult timp își face auzită opoziția față de propunerea legislativă pe care, în mod evident, în afara celor care conduc și a actorilor externi nimeni nu și-o dorește. Teritoriul micului stat din regiunea caucaziană a Mării Negre vibrează la strigătul poporului care face apel la democrație și se opune masiv implementării unui astfel de mecanism despotic. Este vorba despre o inițiativă absolut autocrată și susținută din nou de cei pe care vocile cunoscătorilor îi asociază polului de influență rusesc. Similitudinile dintre actul normativ adoptat în Rusia în anul 2012 (care a fost puternic folosit pentru a înlătura orice curent dizident anti-establishment de pe teritoriul ei) și proiectul legislativ georgian sunt considerabile. Drept urmare, fiind la rândul lor recent ieșiți de sub umbrela colonialistă sovietică, cetățenii georgieni se arată îngrijorați de certele atacuri viitoare la adresa fragilei lor democrații ce vor succeda adoptării acestui act.
Georgia este un stat care în mod incontestabil are un parcursul democratic. Iubește libertatea, viața și vinurile bune. Majoritatea covârșitoarea a populației sale își dorește un aliniament european și vrea să adere la Uniunea Europeană și la NATO. Mai mult decât atât, în 2022 i-a fost acordat statutul de stat candidat la UE iar studiile de piață relevă faptul că mai bine de 80% dintre cetățeni vor acest lucru[1]. În ciuda acestui fapt, în Parlament lucrurile stau altfel. Opțiunea majorității demnitarilor este inversată la o sută optzeci de grade. Conform legii, pentru ca un proiect de lege să fie adoptat el trebuie mai întâi să fie votat pozitiv de trei ori în plen.
Scenariul cel mai sumbru, din păcate, a avut loc în data de 14 mai.
Într-o ordine a evenimentelor absolut distopică s-a dat strigare pentru a treia oară acestei legi promovate de către partidul Visul Georgian care a trecut cu o majoritate de 84 la 30. Spunem distopic deoarece în timp ce voturile se numărau, în exteriorul Parlamentului cetățenii au fost violent reprimați prin tunuri de apă, gaze dar și gloanțe de cauciuc[2].
Echivalentul actului normativ georgian precum și sursa de inspirație a acestuia este RFAL, legea rusească adoptată în 2012 ca o consecință a protestelor anti-guvernamentale masive din 2011. Devenind progresiv mai strictă, finalitatea uzitării ei a fost eliminarea a aproximativ 30% din numărul organizațiilor nonguvernamentale care operau pe teritoriul Rusiei și prezentau potențialul unei opoziții domestice. Similar, companiile media și persoanele fizice sunt la rândul lor sub egida acesteea, fiind în egală măsură vizate în situația în care se implică în activități politice și acceptă sume de bani ori proprietăți din surse străine. Toți cei care se regăsesc în ipostaza „agentului străin” pierd dreptul de a participa în campanii electorale ori în referendumuri, să contracteze cu ori să doneze unui partid politic dar și posibilitatea să fie integrați într-un organ statal central sau local. Vor fi, sigur, supuși unor audituri spontane și riguroase și pe orice document publicat trebuie să aplice „ștampila” agentului străin. În ceea ce privește sancțiunile, acestea sunt: amenda, închisoarea sau munca silită. Pe lângă duritatea coerciției, amintim faptul că în orice societate cuvintele poartă o greutate intrinsecă substanțială. A alipi unei persoane/grupări titulatura de „agent străin” aduce de la sine un stigmat puternic care îi va aliena de restul societății.
În istorie, prima lege de această natură a apărut în SUA fiind denumită FARA. Aceasta a luat naștere în anul 1938 ca o reacție la propaganda nazistă aflată în creștere iar obiectivul ei principal era acela de a cataloga orice individ/entitate juridică drept agent străin dacă acesta/aceasta activa politic în SUA la ordinul ori în numele intereselor externe. Mai târziu, în timpul războiului rece, obiectivul ei a devenit propaganda comunistă. Aceasta a devenit cumva desuetă, doar șapte dosare având-o ca obiect între anii 1966-2016. Dovedirea interferențelor străine din cadrul alegerilor prezidențiale din 2016 a schimbat radical acest status quo. Astăzi, ea este un mijloc deosebit de important pentru a combate influențele și interesele externe din interiorul SUA. Cu intenția de a oglindi sumarul legii RFAL realizat anterior, vom expune câteva dintre principalele caracteristicii ale FARA – persoanele fizice/juridice care sunt influențate din exterior trebuie să se înregistreze drept agenți străini la fiecare șase luni (dacă situația se menține), să aplice ștampila agentului străin pe toate publicațiile sale și să trimită o copie a lor la Departamentul de Justiție în termen de 48 de ore. Sancțiunile în cazul încălcării dispozițiilor legale pot fi și în acest caz amenda, închisoarea sau deportarea, în cazul cetățenilor străini.
În ciuda similitudinilor între cele două legi și implicit cea georgiană, proaspăt adoptată, modul de aplicare este diferit. În timp ce RFAL funcționează ca un instrument opresiv și nedemocratic ce are ca unic scop eradicarea oricăror tentative de subminare a autorității oligarhice rusești, în contrast, FARA rămâne un far al democrației ce își propune să identifice acele potențiale breșe de încredere și veridicitate în lanțul informațional ce ajunge la cetățeni, cauzate de interesele actorilor străini malițioși. Acest fapt reiese explicit tocmai din atenția sporită și oarecum țintită a autorităților coercitive ruseși către acele entități pe care le consideră problematice. Din păcate, actul normativ georgian împrumută judecata care a pus bazele RFAL. Cel mai plauzibil scenariu al implementării sale viitoare prezintă și el carențe distopice. Poate că cel mai trist aspect al acestei povești este subminarea vădită a autorității democratice care privește neputincioasă la reinstaurarea unui nou curent prosovietic în sânul Georgiei.
[1] Georgia rocked by clashes over ‘foreign agent’ bill (bbc.com)
[2] Legea agentului străin, aprobată de parlamentarii georgieni. Protestele continuă în stradă. Arestări și violențe ale poliției (europalibera.org)
Lasă un răspuns